Școală a constituit dintotdeauna factorul principal de educare și formare a tinerei generații.
La Voineasa, acest principiu s-a vădit din plin de-a lungul veacurilor .În ciuda numeroaselor greutăți prin care a trecut romanul, poate că tocmai experiența vieții l-a făcut să iasă mai dârz , mai călit.La acestea au contribuit în bună parte ,școlile din lemn, mici luminițe de adevăr și înțelepciune, risipite pe întreg pământul românesc.
Scrisul, cititul și socotitul în comuna Voineasa se învățau în casă preotului ori în tinda bisericii, acolo unde a existat un lăcăș de cult, învățământul se desfășura în biserică sub supravegherea preotului.Despre un învățământ organizat în comuna noastră se poate vorbi din anul 1838 când se înființează prima școală din comună ,ca urmare a prevederii Regulamentului organic.Localul era construit de către săteni “…..din lemn, şindrilit cu şită de brad, având cuie de lemn, lipită cu var ,podită.Clădirea avea două încăperi ,din care o sală lungă de 5 stânjeni și trei palme și lată de 4 stânjeni și 2 palme. A două, lungă de 4 stânjeni și 3 palme cu aceeași lățime.
În urma Revoluției de la 1848, școala a fost inchisă, cursurile fiind reluate numai în anul 1859. Din anul 1890 școala Voineasa a fost desființată și mutată la Mălaia. În anul 1908, odată cu declararea comunei Voineasa, se reânființează școala,care funcționează în case închiriate, neavând un local propriu. În anii 1948-1949 se construiește o școală nouă ,cunoscută astăzi sub numele de Școală veche, având 4 săli de clasă. În anul 1968 s-a dat în folosință un local modern, inființându-se Liceul Voineasa,l iceu care a funcționat până în anul 1973.
În același local se învață și astăzi.
